il sogno nel cassetto

Jobul asta al meu n-o sa mai fie la fel de placut ca pana acum din moment de Beihan va pleca din firma si imi vor aduce un coleg nou si poate nesuferit iar accesul la mess o sa-mi fie restrictionat. Asa ca ce m-am gandit eu ieri: n-ar fi rau sa mai depun care un cv – doua pe ici pe colo. Desi eu sunt multumita cu salariul pe care il am toata lumea imi spune ca se poate si mai bine si ca nu strica sa-mi incerc norocul. Totusi ma gandesc ca poate nu se merita sa muncesc mai mult pentru bani mai multi si sa am mai putina libertate si mai mult stres. Aici unde sunt o duc binisor, am timp de siropel, de forum, de jocuri, de stat degeaba si nimeni nu imi supravegheaza pasii cu atentie iar daca fac greseli de reprosuri nu prea am parte ( ce bine!).Ce e drept ma cam plafonez si nu ivat mai nimic care sa-mi foloseasca in viitor. De fapt poate ca as invata daca m-as implica mai mult si as cere sa mi se dea de lucru renuntand la micile mele placeri numai ca salariul cu sigurnata nu ar creste la cum o stiu eu pe Daniela si cred ca nu s-ar merita.

Inca ma gandesc ce sa aleg servici lejer si prost platit sau stres, responsabilitate si multi bani?!

Ieri m-am invartit de dimineata pana seara prin magazine la probat de rochii de seara si eram gata sa ma intorc acasa cu mana goala. Ori erau prea extravagante, ori prea impopotonate, ori prea scurte, ori materialul nu statea bine, ori culoarea nu-mi placea, ori erau prea scumpe, ori erau de strada si nu de seara. In cele din urma am gasit una acceptabila si am hotarat sa mi-o iau desi culoarea roz-lila nu este una din preferatele mele si mai ales cum sunt eu asa bronzata zici ca sunt tiganca in toata regula daca ma imbrac cu ea . As fi vrut si eu ceva albastru sau verde, dar n-a fost sa fie. Gasisem una la 60ron dar era de strada si nici nu-mi statea asa de bine croiala. Ma tenteaza sa mi-o iau si pe asta dar ma gandesc ca deja a venit toamna si mai bine mai pun ceva bani si-mi cumpar un costumas.

Tare frumos a mai fost la mare. Imi pare rau ca nu te-am putut lua cu mine, ai fi trait alaturi de mine momente placute pe care cu siguranta acum, cand iti voi povesti impresii, le voi trece cu vederea. Poze nu am sa-ti arat ca mi s-a stricat camera foto chiar din prima zi dar voi incerca sa-ti redau prin cuvinte ce am vazut si ce mi-a placut.

Rasaritul apocaliptic l-am vazut din masina in drum spre Constanta. Norii intunecati pareau niste creste de munti stancosi inundate de un lac vulcanic imens de un rosu aprins. Aproape m-am infiorat la gandul ca undeva in univers poate exista o planeta de roci dure si lava sau ca terra ar putea deveni la un moment dat atat de pustie si fierbinte. Pe masura ce soarele se ridica unduirile domoale ale dealurilor acopertie de copacei imi apareau ca niste spinari de dinozauri adormiti.

La noua dimineata am intrat in Eforie Nord si am oprit in dreptul unei doamne cu chei si fotografii in mana care ne-ai invitat la vila ei, cam departe de plaja dar cu toate conditiile si doar 35ron/camera albastra ca la mine acasa. Am pasit sfiosa in curtea mititica dar plina de flori si cu un umbrar dragut intr-un colt si am urcat repede scara exterioara care ducea la etaj…Totul era peste asteptarile mele, ca si plaja curata, ca si mare jucausa, ca si soarele stralucitori care ne-a intampinat in prima zi si care s-a intristat si a inceput sa planga ieri cand l-am parasit acolo in Eforie.

Nu-mi venea sa cred ca dupa atata timp eram in mare si dadeam din picioruse tinand strans in brate mingea de plaja Coca-Cola iar cand ridicam privirea vedeam cerul abastru, pescarusii si “Apapulco”-ul copilariei mele. Chiar daca eram inconjurata de multa lume vesela simteam ca acolo sunt doar eu, cerul si marea mea cu aroma ei inconfundabila.

Seara ne-am plimbat pe faleza si tare m-as fi oprit la restaurantul ala cu mese mici si romantice cu vedere spre plaja numai ca fara iubi de mana nu ar fi avut acelasi farmec.

A doua zi m-am aventurat printre valurile domoale intr-un colac imens si desigur albastru ca marea, ca cerul si costumul meu de baie:D si foarte rar am revenit pe plaja la cules de scoici care zac acum pe biroul meu. Zilele ce au urmat au continuat in acelasi stil (palcut) dimineata balaceala, la pranz siesta iar seara plimbarea prin statiune.

Intr-o camera alaturata din vila statea o familie cu o fetita tare dragalasa (semana leit cu Juliette Lewis cand era mica), foarte indrazneata si nebunatica, mergea numai pe varfuri in rochita de balerina, si intra in vorba cu toata lumea . Cand trebuia sa faca dus zbiera ca nebuna ca vrea acasa in patul ei , striga dupa ajutor, alerga ca bezmetica prin vila. A inceput sa-mi fie dor de ea si cred ca dintre toti copii pe care i-am vazut ea mi-a placut cel mai mult.

Te miri ca inca n-am spus nimic de mancarica? Pai da, mancarea in Eforie nu prea mi-a placut: shorma, kebabul si pizza pe care mi le-am luat erau reci si prost facute si nici ciorbica de perisoare si cartofii prajiti de la Pescarus nu m-au incantat prea tare. In schimb mi-au placut gogoselele cu caise si inghetata yymmm…coup jaques cu salata de fructe si inghetata asortata…Of unde mai gasesc eu inghetati asa bune la cupa?!Daca nu gasesc o sa astept cu nerabdare un an intreg sa ma intorc in Eforie Nord.

Ultima seara mi-a placut tare mult pentru ca m-am plimbat descuta pe plaja pustie si slab luminata, m-am bronzat la lumina stelelor si mi-am lasat gleznele mangaiate de spuma valurilor jucause care in ultimele doua zile tare vesele au mai fost. Chiar si acum cand inchid un pic ochii vad valurile venind…Ce frumos a mai fost!!!

Si ce mult mi-a mai placut si clovnul care facea floricele si catelusi din baloane avand la picioare un magarus care dadea mereu din cap dezaprobator si papusele agatate de tarabele vanzatorilor ambulanti, pe toate le-as fi luat acasa dar nu m-a lasat mama .

Acum sunt neagra si urata, parca as fi un mic dracusor dar ce conteaza, am vazut eu marea, am plutit eu pe apa, m-am jucat eu cu valurile, am mers eu pe nisipul ud?! Ce mai vrei?!

…inchid ochii, vine valul…

La noapte plec la mare si ramai singurel pana duminica seara. Sa fii cuminte, sa nu faci prostioare si sa te porti frumos cu toata lumea care vine pe la tine. Ideal ar fi sa le recomanzi tuturor ca in lipsa mea sa studieze linkurile aflata in josul posturilor mele mai vechi sau mai noi pentru ca toate merita o atentie deosebita . Sunt aproape convinsa ca vizitatorii nostri nu se uita niciodata pe linkuri asa cum nici eu nu prea accesez linkurile postate pe alte bloguri, desi sa stii ca de la o vreme am inceput sa mai intru sa vad de unde au mai fost pescuite frumusetile gasite pe ici pe colo.

Mie de fiecare data imi e greu sa aleg ce poze sa postez si tare rau imi pare sa las in umbra si alte minunatii de fotografii si desene care ar merita la fel de mult sa stea in prim plan. Sigur eu am unele criterii prioritare in alegerea pozei si mai am si chefuri. Imi plac culorile, desenele dulci, visele, zborul, copii, florile dar uneori ma atrag si lucrurile bizare dar nu foarte, depinde mult si de starea de spirit. Mi se mai intampla sa gasesc linkuri dragute dar sa nu am chef sa postez in clipa aia si sa trec peste ele si apoi sa regret ca le-am pierdut .

In fine, ideea e sa faci tot posibilul sa convingi lumea sa intre pe linkuri.

Pup u, pa!