jos, doua poze facute de Marius
aroma de Craciun
decembrie 15, 2006 la 1:38 pm (ganduri)
Nu mi-am luat nimic de impodobit prin camera si parca nici n-am asa chef sa fac cumparaturi de genul funditelor, lumanarelelor, globuletelor… Coronita de brad luata din piata mi-am impodobit-o cu cercei si tare haioasa mai e agatata acolo de cheia de la biblioteca.
E ciudat totusi, ca mie doar imi plac sarbatorile, atmosfera de Craciun, peregatirile intense cu care am fost obisnuita acasa, si aroma rece a bradului abia adus din piata si asezat in mijlocul sufrageriei.
La serviciu fetele si-au adus de acasa (caci conducerea firmei sa zgarceste si nu vrea sa ne ia si noua un bradut) tot felul de prostioare – stelute, clopotei, ciorapei, mosuleti, oameni de zapada – si au impodobit peretii, monitoarele, dulapurile, birourile, ferestrele… Numai eu n-am adus nimic ca toate le am acasa la Buzau. Dar chiar si asa n-ar fi fost mare lucru sa-mi iau si eu acolo niste zdranganele …doar ca… lipsa zapezii – asta trebuie sa fie !-ma indispune.
Mi-e dor de stelutele mici de nea care mi se agata de manusi, de viscolul care imi arde obrajii cand merg infruntandu-l cu caciula trasa pe ochi, de ghiata dura si lucioasa care imi da palpitatii cand pasesc si de copacii cu haina alba insirati pe bulevardele inecate in zapada…Of!
Dar trebuie sa-mi fac curaj ca de cadouri n-am cum sa scap. Pentru mama stiu ce sa iau, lu` frate-miu i-am luat ceva de care sigur nu va fi incantat si va trebui sa-i iau si ceva pe gustul lui…dar ce? Niciodata nu m-am priceput la facut cadouri. In afara de ce mi-ar placea mie sa primesc nu-mi vine nici o idee…Pentru Marius, cei din jur imi recomanda sa iau ceva de imbracat sau un parfum sau un cd original sau pur si simplu sa-mi pun o fundita si sa ma ofer cadou. Dar nu, mie nu-mi plac cadourile astea serioase asa, mosul trebuie sa aduca numai ce vor copii, jucarii si dulciuri.
Dar in fine, mai am o saptamana la dispozitie sa storc neuroni dar sa speram ca ma loveste inspiratia si-o sa-i las saracutii sa se relaxeze.
De pe 22 pana pe 8 ianuarie sunt in vacanta dar ce vacanta !!! Sa vezi ce ma pune mama la dat carne prin masina, la taiat maruntaie, la facut carnati, la topit jumari, la facut toba, caldabos, lebar, sarmale. O adevarata placere! 
Si drept multumire o sa ma tine cu repartitoarele la minim sa inghet de frig si sa racesc. Brrrr!!!! Cred ca nu mai vreau acasa! Si totusi am nevoie de vacanta si de un Craciunul si un Revelion in familie, ca in fiecare an.
lingurita cu fundita
decembrie 13, 2006 la 1:59 pm (amintiri)
Saptamana trecuta am onorat invitatia si am primit cadou lingurita de la Traian, domnul care desi cam de o varsta cu mine detine Cafe Tabietul. Hm, e de admirat sa reusesti la doar 26
de ani sa ai propria ta afacere. Eu peste 2 ani, cand voi avea tot 26, nu voi fi cu siguranta intr-o asemena postura, voi ramane la acelasi nivel vazandu-mi linistita de acelasi servici la patron si depinzand in permanenta de afacerile altora. Sau, cine stie, poate ma voi apuca sa investesc in 2007 suma castigata la loto, pentru ca toata lumea stie la 25 de ani o sa castig ceva foarte important 
. Nu mai rade, Siropel, ca asa e, o sa vezi tu!
Bunny-snowul din partea casei a fost la fel de bun ca si data trecuta dar imens (facut special pentru mine) iar lingurita, dupa cum se vede, am primit-o cu fundita rosie facuta si pusa chiar de Traian (si aici tre sa spun ca s-a cam chinuit un pic).
Si cu ocazia vizitei am descoperit un alt colt magic al cafenelei -toaleta. Ei bine, toaleta avea scoici si stelute de mare adevarate lipite pe pereti si ici si colo cosulete mici de scoici si melcisori de tot felul. Si apoi lavabou-ul e o cascada in miniatura greu de descris – o ciudatenie, cu alte cuvinte.
In fine, s-a dovedit ca invitatia nu era o farsa si drept urmare pot recomanda linistita bloggerilor sa laude si ei cafenelele pe unde trec ca nu se stie de unde pica o invitatie si o lingurita cu fundita…
Vedanta
decembrie 12, 2006 la 2:21 pm (Uncategorized)
Vedanta este un sistem filosofic indian potrivit caruia Brahman (D-zeu) si Atman (Sufletul) nu sunt decat unul. Acest sistem a fost puternic sustinut de cel mai mare filosof al Indiei, Shankara, care a murit la varsta de 32 de ani.
Shankara respingea total ateismul si agnosticismul lui Buddha si punea la indoiala puterea si claritatea ratiunii. Considera ca ratiunea dovedeste tot ceea ce vrem, furnizeaza argumente pentru teze opuse si duce la un scepticism ce reneaga toate valorile existentei. Prin urmare el crede ca nu de logica avem devoie ci de:
*patrunderea care sa ne permita sa sesizam esentialul in non-pertinent, eternul in temporar si intregul in parte;
* capacitatea de a observa si de a gandi dincolo de prejudecati;
* stapanire de sine, rabdare, calm si detasare de interese materiale;
* dorinta de scufundare in fericirea cunoasterii totale si a unitatii infinite.
El porneste de la faptul ca lumea exista si este Maya – nu o iluzie ci o aparenta creata in parte de gandirea noastra. Incapacitatea noastra de a vedea lucrurile altfel decat prin filmul spatiului si timpului sau de a gandi altfel decat in functie de cauzalitate si schimbare este Avidya- ignoranta noastra nativa.
Maya si Avidya ne fac sa vedem lucrurile multiple si schimbatoare, in realitate exista doar o fiinta unica (singura realitate universala) , schimbarea nu este altceva decat o fluctuatie de suprafata a formei.
Eurile vizibile perceptiei si gandirii noastre sunt la fel de ireale ca si fantasmagoria spatiului si timpului. Diferentele individuale si personalitatile distincte sunt legate de corp si de materie si apartin de lumea caleidoscopica a schimbarii si aceste euri dispar o data cu conditiile materiale din care ele sunt doar o parte.
Viata dincolo de spatiu, timp, cauzalitate si schimbare este insusi Atman pe care il avem in comun cu toate eurile si lucrurile si care indivizibil si omniprezent se confunda cu Brahman.
Brahamn este neutru, deasupra personalitatii si genului, dincolo de bine, rau si morala, de diferente si atribute, de dorinte si scopuri. El este cauza si efect, esenta eterna si secreta a universului. Scopul filosofiei lui Shankara este de a descoperi acest secret si a se scufunda in el.
sursa: Will Durant, “Mostenirea noastra orientala“
farmec
decembrie 11, 2006 la 1:39 pm (Uncategorized)
Erau placute diminetile de ceata, albe si tacute ca niste fantome adormite…Ieseam din castelul meu cu pereti negriciosi si aspri dar cald si primitor inauntru si trageam mereu usa dupa mine pentru a nu o infuria pe batranica de la parter mereu cu ochii atintiti la vizor sau la fereastra. Aproape ca nici pasii nu mi-i auzeam pe aleea nesfarsita, parea ca pluteam intr-un nor care ma imbratisa din toate partile. Lumea mea devenea in sfarsiti lumea celorlalti oameni rataciti si ei in vis fara scopuri si motive desi plecasera de acasa cu o destinatie precisa.
Iar in serile incetosate de decembrie cand ma intorceam acasa siluetele copacilor desenau in lumini palide si blande o padure fermecata. Ai fi zis ca de-acolo, din intunericul invaluit in perdele fumurii, vor aparea din clipa in clipa herghelii de unicorni inaripati. Si atunci as fi sarit pe spatele unuia din ei si-as fi zburat imbratisandu-i coama, inchizand ochii si lipindu-mi obrazul de gatul lui alb si cald… Dar nu, n-au aparut…Poate inca sa adapau cu apa fermecata a lacului de clestar din regatul elfilor.
